Vrei să-ți fie bine tot timpul? Chiar vrei?

Pentru o perioadă destul de lungă, am fost într-o tabără. Un Retreat. (De aceea, nici nu am mai scris/postat vreun articol aici, o vreme.) La astfel de evenimente, o întrebare revine aproape permanent. Aproape obsesiv. ”Cum să fac să-mi fie la fel de bine ca aici și după ce plec de-aici?”

De mai mulți ani particip la astfel de workshop-uri, seminarii, ateliere, tabere/retreaturi susținute de către diferiți maeștri, multe din ele cu săli pline. Fie că sunt evenimente cu tematici diferite de dezvoltare personală, fie spirituale, aceeași întrebare este ”firul roșu” care le leagă.

„Ce minunat mă simt aici. În această energie, în starea asta de liniște, pe care mi-o aduce un asemenea eveniment. Dar când plec… Cand ajung înapoi în lumea reală… totul dispare… Liniștea, tot ce am învățat, am trăit, am experimentat aici…. Oare cum să fac ca toate astea să dureze?”

Acolo, unde mă întorc la… La ce? Le ce știam dinainte. La experiențele vechi. La trecutul repetat la nesfârșit, în viitor, nu?

De ce uităm ce am învățat?

Poate și tu ai ai fost la un curs. Sau ai citit o carte. Poate ai făcut și un exercițiu. Sau mai multe. Și – senzațional! – ce bine te-ai simțit. În astfel de evenimente, te simți minunat pentru că ai decis, când te-ai hotarat să participi, să te simți așa. De-aia ai participat.

Dar apoi…  Ce se întâmplă apoi? De ce nu poți lua acea ”stare” acasă?

Raspunsul este simplu: pentru că nu  ți-ai repetat exercițiul. Sau exercițiile. Când te întorci în viața ta de zi cu zi, te întorci la ce ai decis mai demult… Nașpa!

Vestea bună este însă că poți să-ți schimbi acea decizie mai veche. Oricând. Când vrei.

Și eu am fost întrebat, la Atelierele de Relații Armonioase pe care le-am susținut: „Și mai departe?… Ce facem cu ce am aflat aici? Cum putem folosi toate astea?”

Raspunsul l-am dat, de fiecare dată, chiar in Atelier. Și acest răspuns poate fi de interes și pentru tine. 

Privește acum puțin desenul de de alături.

Matricea Învățării sau a Nivelurilor de Competență.

Hai s-o descriem, pe scurt.

În funcție de unde te afli, de cum te raportezi la o abilitate, o cunoaștere, o capabilitate, poți să te regăsești într-unul dintre cele 4 cadrane:

• Incompetența Inconștientă (I.I.),
• Incompetența Conștientă (I.C.),
• Competența Conștientă (C.C.) și
• Competența Inconștientă (C.I.).

Și acum, să-ți explic ce se-ntâmplă.

• Cand suntem în primul cadran (I.I.) nu știm să facem ceva și nici măcar nu avem habar că nu știm. Nu știm că nu știm, deși poate că uneori… „nu ne simțim chiar bine”.

În acest cadran se află toți cei care n-au citit o carte sau n-au fost la nici unul dintre cursurile la care ai mers tu. (Asta, dacă raportăm matricea la tematicile acestor cărți sau cursuri.) Și, mai mult, nici nu-i interesează, pentru că habar n-au cât le-ar folosi asemenea cărți sau cursuri.

Ei ți-ar putea spune: ”Eu n-am nevoie de dezvoltare personală”. Sau, de exemplu: ”Ăștia cu spiritualitatea sunt o sectă”.

• Apoi, pasul de la I.I. la I.C. am putea să-l numim „trezire”. Sunt mulți cei care, nu fac niciodata acest pas. Și rămân în primul cadran.

Pasul îl fac doar cei care realizează că ”e ceva mai mult”. Cei care înțeleg la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, că pot evolua. Că starea lor de bine actuală nu e chiar de bine. Pe bune. Că le lipsește ceva pentru a fi cu adevărat fericiți.

• În al doilea cadran, cel al Incompetenței Conștiente, ne-am prins deja. Și știm că e ceva ce nu știm.

În acest cadran sunt toți cei care caută. Cei care citesc cărți. Care merg la cursuri. Care vor să afle, să înțeleagă. Mai mult. Să-și depășească acel nivel de ”incompetență” pe care și-o conștientizează. Incompetența în a-și atinge și a-și menține acea ”stare de bine” pe care și-o doresc.

Tot în acest cadran se află și cei despre care ziceam mai sus că se plâng, după ce au „gustat” fericirea alături de maeștri. Se plâng că nu pot să regăsească acel ”bine” și acasă.

• Pasul de la I.C. la C.C. il faci, desigur, printr-o DECIZIE.

Și sunt mulți cei care nu îl fac. Pentru că nu au înțeles – și nici nu le-a spus nimeni – că doar ei decid! Că depinde doar de ei să facă pasul și nu de vreun maestru care să le facă vânt dintr-un cadran în altul.

• Aici, la C.C., cadranul Competenței Conștiente, are loc un proces de învățare. Conștientă. Prin repetiție conștientă, ca orice învățare. Uneori, cu rezultate smulse din greu. Și, uneori, și cu eșecuri.

Aici este acel ”loc” al exercițiilor și al repetării celor aflate. Până înveți, și nu doar știi.

Aici, însă, unii rămân mai multă vreme, pentru că le este greu să învețe. Alții renunță și se întorc la al doilea cadran, descurajați că nu au obținut rezultate maxime, pocnind din degete. Se întorc și spun: ”Degeaba. Doar la eveniment mă pot simți bine. Nu și în viața reală”. Sau: ”Ehhh. Ce citesc aici e frumos, așa, ca teorie. Dar în realitate… e altfel!”

Dar procesul reprezentat de acest cadran se poate asemui cu acela de învățare al mersului pe bicicletă. Sau când înveți să înoți. Sau să conduci o mașină. Faptul că știi deja să ții ghidonul sau volanul și să apeși pe pedale nu te face un as al volanului sau al ghidonului. Mai trebuie să te și obișnuiești s-o faci natural, firesc. Prin exercițiu.

• Și când cu adevărat ai ajuns la nivelul de competență dorit, cel dobândit prin exersare, treci automat la C.I., ultimul cadran.

Aici, capabilitățile exersate, repetate în cadranul anterior deja ți-au intrat în reflex. Și de asta ai și făcut pasul. În automatism. Pentru că aici nu mai este necesar să te straduiești. O faci, pur și simplu.

Când ai ajuns aici, te poți confrunta și cu situațiile din ”viața reală” fără să te mai pierzi. Aici, îți poți regăsi și menține, în mod natural, firesc, acea stare de bine pe care ți-ai dorit-o și ai căutat-o. Aici nu mai ai nevoie de Maestru sau de Carte. Aici ești propriul tău Maestru. 

Poți să-ți setezi singur/ă acea stare de liniște sau de echilibru. Și odată ce-ai ajuns în acest cadran, nu mai e nevoie nici să te străduiești prea mult. Poți să aplici ce știi.

Și ca s-ajungi aici… totul ține de o decizie. Decizia ta să faci pasul. Și, apoi, fiecare pas. Și de hotărârea de a nu te da bătut/ă, dacă pe parcursul învățării ceva o să mai „scârțâie”.

Cele bune să se-adune.

P.S. Acest articol conține idei și fragmente importante din cartea electronică Relații Armonioase – Manual de utilzare, oferită gratuit doar pentru o vreme, pe site-ul meu. Poți s-o descarci de aici.