Un decalog al Comunicării Afective

Ai văzut cât de diversă e comunicarea pe rețelele sociale și, mai ales, pe Facebook? La fel ca-n viață. Desigur, oamenii sunt diferiți. Există însă un fir roșu al comunicării, care ne separă. Sau ne poate aduce laolaltă. Cu nuanțe, desigur…

Fiecare comunică în felul său. Unii doar urmăresc atent – totul! – și raaaar de tot apasă pe butonul Like. Alții nu s-ar atinge de acest buton nici să-i pici cu ceară, dar în schimb comentează orice. Ba câte unii chiar ripostează la mai orice.

Unii sunt mai rezervați, alții mai expansivi, folosesc cuvinte mai multe sau mai puține sau de loc.

Unii apelează la întreaga gamă de facilității ale comunicării directe sau pe net – ca s-arate ce emoții au, ce poze, pe unde-au mai fost etc – alții aleg să se exprime din ”surse autorizate”, prin citate sau meme (poze cu text) care să se potrivească cât mai bine cu ceea ce simt sau gândesc ei în acel moment.

Oamenii comunică în câte și mai câte feluri…

Ce ne separă?

Te-ai regăsit cumva printre puținele variante enumerate aici? Nu contează. Important, mult mai important e ce urmează.

Ai observat că pe unele pagini și la unele postări se încing câteodată dispute interminabile? Spiritele se agită rău de tot și, uneori, se lasă cu acuze și jigniri și ”ruperi” de ”prietenii”.

Pe alte conturi… Nț. Nimic din toate astea. Sau, în fine, mai nimic… Oare de ce?

Răspunsul n-am să-l dau direct. Dar ai să-l înțelegi, foarte clar, citind mai departe cum văd eu c-ar fi bine să facem cu toții. Și nu cum nu facem.

Un Decalog al Comunicării Afective

Și în acest mediu virtual ca și în spațiul vieții de zi cu zi, eu mă ghidez de obicei după câteva principii simple. Unele dintre aceste principii sunt, poate, binecunoscute unora. Deși mulți le uită adesea. Câteva dintre ele ar putea fi formulate, pe scurt, cam așa:

Dacă n-ai ceva frumos de spus, mai bine taci. Scoate-te, emoțional vorbind, din jocul de-a lupta eternă cu ceilalți. Nu răspunde imediat, din emoțiile ce apar în tine. Taci. Așteaptă. Să vină Calmul.
Să nu jignești pe nimeni. Ferește-te s-o faci, chiar dacă altul vrea să te jignească. Învață tu mai întâi că nimeni nu te poate face să te simți jignit/ă, dacă tu nu te simți jignit/ă. Ce simți și cum te simți, depinde doar de tine, nu de ce spune altul.
Spune-ți părerea, dar ferește-te să contrazici. Poți să te afirmi și fără să-i negi/infirmi pe ceilalți. Poate să îți pese și de celălalt, fără să uiți în același timp să fii tu însăți (însuți).
Acceptă că punctul tău de vedere e limitat. Ca orice punct. De ce să nu-ți deschizi un orizont mai larg, (a)cumulând mai multe puncte de vedere?
Fiecare are dreptatea lui, așa că dă-i și altuia dreptate. De ce să crezi că dreptatea ta e mai mare? Fiecare are dreptatea lui, indiferent dacă altul i-o dă sau nu. Poți să-i dai dreptate și celuilalt, fără ca tu să ai mai puțină.
Nu lua personal nimic din ce se spune. Niciodată nu e vorba despre tine, chiar dacă întotdeauna pare să fie vorba despre tine. (Re)adu-ți aminte că de fapt alții vorbesc despre ei, nu despre tine. Chiar si cand aparent se referă la tine. Pentru că oricine este mai preocupat de propria sa persoana, de realitatea sa, decat de altcineva.
Este cu muult mai benefic să nu-ți dorești să ai ultimul cuvânt. Doar mai ai atât de multe de spus… Dar, dacă totuși vrei să ai ultimul cuvînt, cel mai probabil vei tăia canalele de comunicare cu celălalt.
Dorește-ți mai curând să ai o relație bună, decât o dispută proastă, fără să uiți că oricine te atacă, de fapt se apără. Tu să nu faci la fel. Pentru că nu atacul e cea mai bună apărare! De fapt, cea mai bună apărare este să nu te lași atras/ă în luptă, s-o eviți.
Zâmbește! Zâmbetul se simte și când nu te vede cel căruia îi vorbești.
Să te relaționezi oricând, sincer, din iubire, înțelegere, compasiune. Și să-i acorzi celuilalt atenția pe care ai vrea să ți-o acorde și el ție. Să îți pese cu adevărat de persoana din fața ta. Să te intereseze cu adevărat ce vrea, ce-și dorește. Să îi vrei sincer binele! Regulile și tehnicile de comunicare rămân inutile atâta timp cât nu vibrezi pe aceeași lungime de undă cu persoana din fața ta.

…iar uneori aleg… să tac.

De aceea, eu comentez ce spun alții, doar dacă am cu adevărat ceva de zis. De bine. Iar când am altă părere, prefer să mă abțin. Sau s-o spun altădată, nu ca pe o replică.

Pe cât posibil mă refer doar la mine sau folosesc exprimări impersonale. Știind că, și așa chiar, câte unii vor lua personal ceea ce spun fără sa mă adresez lor… Iar când ca reacție la ce-am spus apar și unele comentarii mai puțin sau mai mult agresive, aleg să nu le răspund. În majoritatea cazurilor.

De ce? Am spus-o mai pe scurt, acum doi ani, și în textul unei postări chiar pe FB…

Din toate motivele de mai sus, din acest Decalog. Plus încă unul: pentru că așa vreau eu.

Cele bune să se-adune!

(În acest articol apar câteva dintre ideile și principiile care sunt dezvoltate pe parcursul cărții electronice Relații Armonioase – Manual de utilizare, pe care poți s-o descarci gratuit aici, de pe site.)