Trăiește-ți viața? De-acord. Dar cum?

De-acord. Viața trebuie și murită. Până la urmă. Dar mai întâi trebuie trăită.

Multe citate ale unor autori, mai celebri sau nu, se-nvârt în jurul acestei idei. Și sunt de mare succes! Pentru că fiecare dintre noi le interpretează. După chipul și asemănarea sa.

Cunosc oameni care și-au redus la minimum numărul zilnic de ore de somn. Ca să trăiască din plin. La polul opus, oameni care stau ore-n șir nemișcați. În meditație. Oare de ce-și pierd ei vremea cu asta?

Sa nu pierdem vremea. Care vreme?

Londra. Cu mai mulți ani, în urmă. Aveam câteva zile de stat pe-acolo. Dar, desigur, nu nelimitate. Un prieten a vrut să nu-și piardă vremea și să vadă tot ce putea să vadă.

A alergat din zori până-n noapte, peste tot. De la Madam Tussaud la London Bridge, din Trafalgar Square la Docklands și înapoi la Buckingham Palace. Și tot așa, pe fugă, mâncând biscuiți și sărățele, a bifat cam tot ce se spune că se poate vedea în Londra.

Dar le-a văzut? Le-a văzut cu adevărat? A văzut și oamenii pe lângă care a trecut? Și alte clădiri decât cele pe care le-a pozat?  Înclin să cred mai curând că nu.

El nu și-a pierdut vremea să se oprească într-un mic pub. Nici să se plimbe pe străzile fără trotuare din Old Brompton. Nici să privească porumbeii din acel Trafalgar Square, printre care a trecut, în grabă.

El își trăiește viața. Și-a trăit și zilele care l-au adus în Londra. Nu și-a pierdut vremea. A bifat toate obiectivele turistice.

Drumul spre un scop, sau drumul ca scop?

Desigur, ”Să nu pierdem vremea” este un îndemn de om activ.  Cam la fel cum mulți dintre noi înțelegem și ”Trăiește-ți viața”.

Sunt mulți cei care consideră că un om activ nu stă prea mult pe gânduri. Că timpul e prea prețios ca să-l irosească pe nimicuri.

Un astfel de om știe, de exemplu, că trebuie să străbată Transfăgărășanul într-o oră și douăzeci de minute. Și se angajează decis în raliul serpentinelor. E hotărât să facă tot traseul în timp. Contra cronometru.

Când ajunge la Vidraru, rămâne cu satisfacția timpului obținut și a curbelor periculoase luate cu maxim de viteză posibilă. Și cu satisfacția eventualelor depășiri ale șoferilor mai blegi.

Frumusețea muntelui zimțat, priveliștile serpentinelor încolăcite în josul drumului îi rămân periferic în amintire. N-a avut timp să le privească. N-a pierdut vremea pe drum.

Și-a atins scopul. Drumul n-a contat…

Și eu am facut de toate. Cu ce-am rămas?

De la pian la polo pe apă, de la tractorist la director, de la ziarist la om de afaceri. Multe le-am făcut. Am umblat prin toată țara și prin aproape 30 de țări de pe cinci continente. Cu Jumbo Jet-ul sau în căruță. Cu piciorul sau în mașină. Pe munți și în peșteri sau în mine. Am fost activ.

Și sunt, în continuare. Dar, din tot ce-am făcut și ce-am obținut, ce rămâne? O amintire.

Din cele trei zile în care n-am dormit ca să-mi termin un superproiect de diplomă, exact cu asta am ramas. Amintirea cafelelor cu extra-cofeină, a orele nedormite, a întrebării unui profesor pe care nu-l interesa programarea pe calculator. Și amintirea unei note…

Dintr-o zi în care-am încremenit mai bine de-o jumătate de oră sub fascinația unui răsărit incredibil, ascultat din vîrf de munte, mi-a rămas desigur tot o amintire. Amintirea unei emoții irepetabile, de povestit în zeci de feluri.

Când am pierdut vremea și când nu?

Pe munte, când… n-am făcut nimic? Ori când am tras din greu să ating un obiectiv?

Tu cum crezi? Când pierdem vremea? Când ne grabim să terminăm cât mai repede ce avem de făcut… pentru că apoi avem și altceva de făcut? Ori când ne permitem să fim. Doar atât, să fim, prezenți în moment?

Și oare atunci când grăbim momentul, când nu-l băgăm în seamă, nu cumva tocmai atunci îl pierdem? Și-atunci asta nu înseamnă că pierdem vremea?

Ce-nseamnă să-ți trăiești viața?

Desigur să fii activ. Dar nu oricum. Să acorzi atenția cuvenită fiecărui moment. Să fii prezent în viața ta, în fiecare clipă. Și nu să fugărești orizontul, gândindu-te mereu doar la cum să ajungi în momentul următor…

Pentru că momentul următor nici măcar nu există. Există doar Acum.

Și dacă acum îți poți permite să spui că nu-ți pierzi vremea nici-o clipă, indiferent dacă faci sau nu ceva, înseamnă ca acum îți trăiești cu adevărat viața. Din plin.

Cele bune să se-adune!