Cum să-ți trăiești emoțiile…

În viața de zi cu zi liniștea internă, acceptarea sau non-judecarea deseori par să dispară. La fel, și alte înțelegeri. Oricît de profunde ar fi, oricît de integrate în ființa noastră le credem.

Astfel de înțelegeri, de acceptări, pe care le căpătam citind, mergând la cursuri și seminarii, întâlnind diferiți învățători, coachi, mentori și maeștri… pur și simplu se topesc.

Unde se duc? Unde dispar, tocmai cînd avem nevoie de ele? Și ce ne facem cu relațiile noastre, oricît de armonioase ar fi fost, când ne vine să-l pocnim pe celălalt? Cum am putea face să le păstrăm? Cum am putea măcar să le regăsim, când situațiile neașteptate ne încalecă și când ne simțim trași în vâltoarea emoțiilor?

Eram la coadă. La o bancă. Mică. Coada, nu banca.

Din spatele meu aud o voce răstită, cumva iritată. Închid ochii. Să n-o mai aud. Tot o aud. E început de vară și-mi simt transpirația că se pornește mai tare. Apoi, parcă îngheață. Transpirația, nu vocea.

Vocea continuă să-mi zgârie timpanele: „Ești tâmpit? Faci numai prostii! Nu-ți dai seama? Nuuu, nu înțelegi! E o mare greșeală ce ți-a trecut prin cap să faci! Și uită-te la mine când îți vorbesc!”

Dau să deschid ochii și să mă întorc. Dar îmi dau seama. Nu mie îmi vorbește vocea. Nu mie îmi cere să mă uit. Altuia îi cere. Amărâtul…

Dar și pe mine mă zgârie. Ba chiar începe să ma infurie, să mă… Măă!  Stop!

Îmi dau seama. Nici dac-aș fi eu în locul amărâtului, tot n-ar trebui să mă las. Să nu las vocea să-mi strice starea…

Dar amărâtul? Ce-o face? Cum s-o simți?

Trag adânc aer în piept. Vocea din spate continuă. Pare că n-o să se oprească vreodată. Eu doar mă relaxez. Îmi concentrez atenția asupra mâinilor, așa cum am facut-o și alteori. Așa cum am mai povestit și aici, pe blog, că poate oricine s-o facă. (vezi aici: Cum să Fii în pace, când ești activ și alert)

În fine, îmi vine rândul la ghișeu. Apoi, îmi termin treaba, mă întorc și plec. Apuc să vad în treacăt chipurile celor din spatele meu. Amărâtul nici nu clipește. Încordat pe dinăuntru sau impasibil?

N-apuc să-mi dau seama. Și parcă nici nu-mi mai doresc acum să știu.

Dar aș vrea să sper că adrenalina nu i se ridică în cap și stomacul în gât. Și că nici nu înghite în sec, măcinându-se în interior.

Sper că știe și el cum poate să fie relaxat, sub potopul de emoții dure ce i se revarsă peste cap și îi intră în urechi. Că poate să fie doar un observator imparțial al propriilor emoții. Care vin și pleacă. Fără să i le controloze nimeni dinafară.

Zen. Pur și simplu. Așa sper. Așa-mi place să cred că ar putea oricine să fie…

Cum? Valsând cu emoția și gândul negativ…

Câteva idei din acest subcapitol, le-am mai enunțat și altădată. Se potrivesc și aici. Este vorba despre cum să nu te lași târât/ă de emoție, înainte de a putea să raționezi.

Gândul nu vine niciodată singur. Este mereu însoțit și de o emoție. Și cele mai puternice gânduri, care te trag după ele, sunt cele însoțite de emoțiile cele mai puternice. Ca într-un dans, ele se învârtesc împreună.

Uneori, gândul este cel ce conduce emoția. Dar și emoția poate prelua conducerea dansului și să-ți ghideze gândul. Și chiar o face. Nu-i trebuie mult să se declanșeze. Doar o scânteie de amintire subconștientă și… Buuum!

Emoția-ți explodează în cap toate gândurile negative din subconștient, din care chiar ea își trage seva. Toate amintirile pe care le proiectezi ca probabilități de viitor.

Cum poți să întrerupi valsul emoție-gând? Simplu: scoțînd din ecuație doar unul dintre cei doi termeni.

Când poți să separi emoția, potolindu-i puterea dintr-o stare de liniște autoindusă, atunci și gândul își pierde puterea și rămâne doar ceea ce este… Un gând.

Concret, ce poți să faci?

Când simți că emoția negativă apare, indiferent în ce situație te-ai afla, rostește-ți conștient, cu voce șoptită, sau măcar în cap: ”Stop emoții negative”. Ai să vezi că funcționează!

Apoi, este important să poți să-ți autoinduci o stare de liniște. O cale posibilă este să folosești o meditație contemplativă scurtă. Adică, îți concentrezi atenția pe respirație. Ori asupra unei părți a corpului.

Pe mâini, de exemplu, așa cum spuneam mai înainte că am făcut și eu, când eram la acea coadă la bancă.. Ușor, ai să observi cum emoția negativă se topește, în liniștea autoindusă.

Iar din liniște, poți să recunoști și chiar să te și amuzi de acele judecăți – ale tale sau ale celuilalt –  care ți-au trezit emoțiile negative.

Ajuns/ă aici, mai poți să observi și că, de obicei, Judecățile

• folosesc verbul „a fi” (este o greșeală, este nepermis, ești așa și pe dincolo… etc);  
• includ generalizări (întotdeauna, niciodată, nimeni, de fiecare dată etc);
• sunt credințe din experiențe trecute, exprimate la prezent sau la viitor.

Și dacă ai să te întrebi „La cine se referă de fapt Judecata? Chiar e vorba despre mine?”, poate că ai să-ți dai seama și că,  de fapt, celălalt vorbește doar despre el…

De ce să te liniștești în astfel de situații?

De ce să nu ripostezi sub presiunea emoției care te domină chiar atunci? Despre motivele pentru care este preferabil să-ți păstrezi calmul, liniștea, echilibrul, în orice situație, am mai scris cu câteva luni în urmă, în postarea Fii neliniștit, în liniște. Sau invers

Pe scurt, să-ți spun acum doar atât: Pentru că orice ai face și ai spune, ești mai deștept/deșteaptă dacă o faci din liniște, din echilibru!

Și când ai puterea să raționezi – am mai spus-o – poți s-alegi. Să păstrezi relația, armonioasă ori s-o dai naibii! Și alegi în interesul tău cu-adevărat, nu împins de la spate de o emoție…

Reamintește-ți! Când te lași dominat/ă, accepți ca altcineva să aibă putere asupra emotiilor și sentimentelor tale. Îți cedezi propria putere.

Și când tu nu mai ai puterea sa-ți controlezi propriile emoții, oricine sau orice din afara ta poate să te controleze.

Dar când din liniște și echilibru poți sa devii observatorul propriei emoții, indiferent cine sau ce a declanșat-o în tine, atunci poți să te relaxezi. Sa-ți observi emotia, nu s-o urmezi. Să-ți recapați puterea.

Cele bune să se-adune.

În curând, voi dezvolta subiectul mai mult, în evenimentul Atelier de Comunicare Afectivă – Bucură-te de Relații Armonioase