M-am trezit da’ nu m-am iluminat. Sau viceversa?

Care-i cel mai important lucru din viața unui om? Desigur, să se trezească. De aceea , eu exersez trezirea în fiecare dimineață. Și, tot de aceea, te sfătuiesc și pe tine: primul lucru pe care îl ai de făcut în fiecare zi, de dimineață, este să te trezești. Apoi, poți și să te dai jos din pat. Chiar dacă încă nu te-ai deșteptat.

Pașii următori.

Dacă te-ai trezit înainte să se crape de ziuă, o crapi tu. Altfel, o să mai bâjbâi o vreme prin întuneric. Dar asta numai până ajungi la comutator.

Acum, aprinde Lumina. Cea din tavan, nu alta. Lumina divină infinită poate încă să mai aștepte. Și chiar dacă până acum nu te-ai iluminat, măcar te vei fi luminat: îți trebuie o cafea.

Pas cu pas.

Apoi, aprinzi focul. Pe cel de la aragaz. Pentru focul sacru încă nu a venit momentul. Știi că va veni momentul numai la momentul potrivit. Fără ca tu să-l potrivești ori să te îm-potrivești .

Asta înseamna că va veni doar când va veni și nu înainte de a veni, că altfel n-ar fi potrivit să vină. Și el, Momentul, n-are nici-o vină dacă nu are cum să vină. Doar tu trebuie să vezi că deja a venit, că deja ești în acel moment, singurul care există în momentul de acum care n-a venit niciodată și nici n-o să mai vină vreodată. E simplu, nu?

Acum, cauți ibricul; asta-i cel mai potrivit să faci în respectivul moment.. Dacă nu-l găsești la locul lui (ibricul, nu momentul!), poți să-l cauți manifestându-ți iubirea necondiționată față de colțul mesei care te-a lovit și să-ți reamintești că de fapt totul doar Este..

Fiecare pas la locul și la timpul potrivit.

Asta este foarte important, ca orice pas pe care-l faci spre iluminarea totală. Ca după ce-ai găsit ibricul, oriunde va fi fost, să îl pui înapoi la locul său, unde-a fost și ieri. Dar tu știi deja că și ieri a fost tot Azi și că mâine va fi la fel. De-acum poți să-l iei de unde știi că doar Este. 

La fel ca Azi, umpli ibricul cu apă și-l pui pe foc. Dacă nu găsești nici focul, nu te îngrijora. În realitate, Realitatea asta-i doar o iluzie.

Apoi, aplici toate celelalte tehnici învățate, accesându-ți pacea internă, care știe mai bine ca tine cum se face o cafea. Și până fierbe, cugeți la faptul că toți suntem Unul. Sau Una. Sau viceversa.

Și chiar dacă în timp ce meditezi la asta îți dă cafeaua în foc, tot este cazul să transmiți în Univers doar gânduri pozitive.

Acum fă pași de Aici!

Îți păstrezi aceeași energie pozitiva și când verși cafeaua pe parchet. Nu-i nevoie să ștergi parchetul. E momentul ca doar să te golești de gânduri, știind că Universul ne oglindește.

Pentru că deja ai învățat ce este acceptanța si ce înseamnă să trăiești în flux, aluneci spre calculator. Aici și Acum.

Îți deschizi net-ul și sorbi din ceașcă. În aceeași liniște eternă, vezi pe Facebook postările care te învață că de fapt tu nici nu exiști. Că în esență, ești doar un Ego iluzoriu. În acel moment ego-ul tău se arde la buze și pe limbă. Cafeaua e fierbinte, deși nici ea nu există.

Pas de mai poți să-nțelegi ceva.

În pasul următor faci o respirație. Adâââânc. Apoi vrei să afli, dacă tot nu exiști, cine ești tu cu adevărat. La jumătatea ceștii de cafea, dupa ce ai citit o duzină de aiureli – printre care și pe asta – ai înțeles!

Nu te ingrijora. Mâine vei înțelege altceva.

Acum, te uiți la ceas. Asta chiar ai înțeles-o: trebuie să fugi. La treburi. Iluminarea o lași pe diseară. Sau pe mâine. Sau pe altădată. Sau pe alții. Sau pe mama lor!

În fond, și maine se va crăpa de ziuă…

Noaptea, înainte să adormi, un gând nu-ți dă pace: oare cine este cel care vrea să se ilumineze? Ego-lui tău îi rămâne doar să se trezească. În fiecare dimineață.

Cele bune să se-adune!

P.S. Într-o primă variantă, am scris acest pamflet mai demult, pe Facebook. Dar între timp, pentru că de mai multe ori am visat că m-am trezit și m-am trezit că visez, iar apoi am crezut că m-am deșteptat, m-am decis să rescriu pamfletul, pentru imortalizarea sa efemer vremelnică pe blog. Pentru asta mi-am adus mie însumi un argument simplu dar imbatabil, rezultat dintr-o observare îndelungată a fenomenului. Și anume, postulatul re-postat care spune că:  Un prost, când se iluminează, nu devine mai deștept! Doar devine un prost iluminat.