Gândește doar pozitiv. Dacă poți!

Am fost și eu adesea întrebat: cum să scap de gândurile astea care mă frământă? Sau: cum să-mi aleg gândurile? Ca să am doar din alea, pozitive… Cum să-mi găsesc și eu liniștea aia în care gândurile nu mă mai hărțuiesc?

Primul răspuns, la îndemână, e simplu: Fă o meditație. Sau un exercițiu de respirație.

Si-apoi?

Apoi… Apoi, ieși din meditație și o vreme ești în Liniște. Acea liniște care se topește însă treptat, treptat,  pe măsură ce gândurile își recapătă puterile.

Ești OK așa cum ești…

Astăzi, gandirea pozitiva este la modă. In majoritatea cazurilor,  suntem învățați să avem numai gânduri frumoase și mobilizatoare.

Dar cum este asta posibil? Poți să-ți controlezi mintea, chiar și prin antrenamente, să nu lase nici-un gând „negativ” sa se ivească?

Și poți să fii mereu pe culmile extazului? Indiferent de ploaie și de vânt, de câți bani ai sau nu prin buzunare, de oamenii din jur pe care-i iubești sau nu? Poate să te doară-n cot de durerea din spate?

Poate ai încercat și tu, ai facut și tu exercițiul de a te concentra numai pe gândurile pozitive. De ce nu funcționează întotdeauna?

Știu. Ți s-a spus că mai e poate vreo tehnică de care n-ai aflat. Vreo metodă încă neînvățată. Sau, poate-ți vor spune alții, că așa ești tu: defect/ă. Dar nu, nu tu ești defect/ă. Crede-mă.

Ia gîndește-te puțin…

Cand spui „EU”, în mod automat, din subconștient, te identifici cu mintea ta. Așa facem toți. Ne identificam cu mintea care cugetă, care raționează.

Dar de unde-ți vin toate gândurile, inclusiv cele pe care nu le vrei și pe care această minte le apreciază ca fiind negative? De ce le gândesti, dacă tu n-ai vrea să le gândești? 

Zilnic – afirma experții – ne vin între 30 si 60 de mii de gânduri. Dintre acestea, doar circa 1 la sută le reținem, le aducem în conștient, ne agățăm de ele și spunem ”eu așa gândesc”, sau: ”gândul meu este…”

Deci numai câteva sute de gânduri le „gândim”. Celelalte? Doar vin și pleacă… trec, se duc. Înapoi, în subconștientul care este de milioane de ori mai puternic decat mintea cu care ne identificam.

Și-atunci? Tu îți alegi gândurile? Sau ele te-aleg pe tine?

Poți să nu mai gîndești?

Un maestru, cel alături de care am avut bucuria să lucrez câțiva ani, mi-a spus odată așa: ”Vrei să gândești pozitiv? Doar pozitiv? Atunci, nu mai gândi de loc… Dacă poți!”

Chiar așa! Este posibil să nu mai gândești de loc?. Poate că da. Sau nu. Dar cine ar alege asta?

Cum să mai trăiești, fără gânduri? Să trăiești, nu să vegetezi!

Dualitatea, bat-o vina!

Când spunem „asta-mi place”, în mintea noastra dualistă rămâne – chiar dacă uneori ascuns – și gândul: „dar asta nu-mi place”. Când spui: „viata e frumoasa”, apare și:  „viața poate fi și urâtă”.

Mintea este simplă. Nu poate să separe alb de negru, frumos de urât și pozitiv de negativ. „Frumos”  este o noțiune fără nici-un înțeles dacă nu există și „urât”. „Îmi place” nu înseamnă nimic fără „nu îmi place”.  Și pentru că-i așa, și eu când am zis că mintea-i simplă, am zis deja și că-i complicată. 🙂

Și-atunci?

Cum să faci să gândești numai pozitiv, să nu te mai lași mânat de negativitate? Renunță la un singur gând. Cel care împarte gîndurile în ”pozitive” și ”negative”.

Poți s-accepți că discernământul minții este limitat în ce priveste separarea în negativ-pozitiv, în gânduri rele – gânduri bune? Poți să accepți că a gândi cu adevărat pozitiv înseamnă a renunța tocmai la această polarizare?

Observă gândul sau gândurile alea pe care le consideri negative și de care vrei să scapi. Observă-le însă dintr-o stare de liniște, pe cât posibil. Și întreabă-te doar atât: cine este cel care a stabilit că acest gând e negativ? Cine a hotărât că ăstălalt e nașpa? Cine zice că-i urât sau rău?

Să gândești pozitiv? Mereu Pozitiv? Să nu te mai gândești că un gând ar putea să fie pozitiv sau negativ. Să-l accepți așa cum este. Pentru că un gând doar este. Vine, trece…. Dacă nu te agăți de el.

Cele bune să se-adune.