După câți iepuri alergi?

Ne tot învârtim. În cerc. În roata șoarecelui. La sfârșit de an facem bilanțuri. Apoi dăm cu buretele. Cele rele să se spele. Și facem o nouă listă, hotărâți ca de data asta să obținem ce ne-am propus. Cele bune să se-adune. Și o luăm de la capăt. În fiecare an. Repetăm ritualul.

Uneori, mai citim, mai învățăm și cum să facem ca să ne-atingem obiectivele. Tehnici și metode. De stabilire a obiectivului. De realizare a planului. Fixare. Proiecție. Regula pașilor mărunți… câte și mai câte. Și-apoi se mai termină un an. Cele rele să se spele. Iar și iar. Și încă o dată.

Dar oare tu te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva îți propui prea mult? Prea multe? De fiecare dată? Dacă nu cumva insatisfacția eșecurilor de la sfârșit de ciclu anual este de fapt doar pentru că ai estimat eronat ce poți face?

Și că de fapt ai realizat foarte mult. Numai că acest ”foarte mult” e din păcate ceva mai puțin decât ai vrut.

Ca la carte și n-a dat roade

În urmă cu ceva ani, am învățat cum sa formulez un obiectiv realizabil. Și-am trecut la treabă. După toate regulile. Exprimat clar, pe scurt, la timpul prezent, cuantificabil, cu termen… etc. Formulat „ca la carte”. Verificat. Senzitiv, ca fezabilitate, ecologie etc etc. Apoi, l-am și „fixat’, printr-o tehnică NLP. L-am întărit.

Totul perfect. Ca la carte. Și-apoi, la fel, m-am străduit să-l îndeplinesc. Dar n-a dat roade. Nu l-am realizat. Obiectiv ratat. Și m-am întrebat de ce. Parea că l-aș fi formulat perfect…

După o vreme, într-o discutie cu cel care îmi era coach, am înțeles. În scurta mea propoziție, prin care îmi stabileam obiectivul, de fapt… eu pusesem nu unul, ci trei obiective. Le îngrămădisem acolo. Să fiu așa și pe dincolo, ca să obțin aia și ailaltă, dar numai în condițiile în care se întâmplă aia și asta.

Haosul superb din cap

Uite, ceva mai concret. Să zicem că tu ți-ai propune așa: În 2017 vreau să fiu fericit/ă, slăbind vreo zece kilograme, pentru că de data asta nu mai renunț să merg la sală pe jos, făcând astfel și economie la benzină și obținând un câștig net anual de xxxx lei, din care am să-mi pot cumpăra acel cadou pe care mi-l doresc de zece ani.

Ți se pare hazliu? Ei bine, asta e! În capetele noastre e mult haos. Ascultă-te nițel. Vezi și tu ce simți, ce gândești ”la prima mână”, când îți stabilești un obiectiv…

Și nu te îngrijora. Așa facem toți. Amestecăm, amalgamăm, combinăm, facem un adevărat ghiveci. Din dorințe. Obiective. Vise și visuri, rezoluții, propuneri și propoziții, ținte și scopuri… gânduri și emoții.

Un haos superb. Pentru că, până la urmă suntem oameni, nu computere.

Mai întâi de toate…

Un articol pe care l-am citit nu de mult m-a învățat cum să-mi organizez calendarul zilnic. Un expert în management și coaching zicea așa: nerealizările contorizate în fiecare seară apar pentru că vrem prea multe. Și mereu vrem prea multe. Dar frustrarea, sentimentul major de neîmplinire apare mai ales pentru că nici măcar nu prioritizăm ceea ce vrem.

Coach-ul propunea un model. Când ne facem agenda zilnică, să ne împărțim sarcinile în trei grupe: 1. Ce este cel mai important de realizat în acea zi; 2. Ce mi-aș dori să realizez și mă cam presează și timpul; 3. Altele, mai puțin importante.

În prima grupă trebuie să intre doar unul până la maxm trei obiective. În a doua categorie, intră cam toate cele cu termen limită. În a treia, restul. Apoi, pe parcursul zilei, urmărești realizarea celor din prima grupă. Doar după ce le-ai atins pe astea te ocupi de a doua și apoi de a treia.

Astfel vei evita frustrarea că n-ai făcut ce era mai important… Iar modelul acesta poate fi cumva aplicat și la Obiectivele tale anuale.

Alege iepurele cel mai gras.

Mereu supraestimăm volumul de treburi pe care le putem rezolva în unitatea de timp. Umflăm în mintea noastră timpul. Credem că ne ajunge… Și mereu e prea puțin. Apoi, ne disipăm, ne risipim în mărunțișuri, vrând să le facem pe toate. .

Și dacă la fiecare sfârșit de an vezi că n-ai făcut tot ce ți-ai propus este pentru că te-ai pierdut  printre prea multe dorințe.

De aceea, ai toate șansele, ca și în acest an – la fel ca în ceilalți – să nu prinzi niciun iepure, dacă alergi după mai mulți.

Întreabă-te

Dintr-un noian de gânduri, dintr-o listă de ținte propuse, care este cea mai importantă? Care-i Unica? Cea pe care dacă o atingi face să nu mai conteze celelalte.

Ție îți e clar ce-ți dorești acum cel mai mult? N-ar fi rău dacă ți-ar fi limpede, evident.

Dacă vrei sa ai siguranța că știi cu adevărat, îți propun un exercițiu simplu.

Exercițiu

Așează-te într-o poziție comodă. Fă câteva respirații adânci. Relaxează-te. Cu sau fără o scurtă meditație. Crează-ți propria stare de liniște. Te decontractezi. Te relaxezi.

Acum, urmează, pe rând, pașii de mai jos. Nu te grăbi. Asadar, începe acum.

1. Scrie o listă – oricât de lungă – cu tot ce-ți propui sau deja ți-ai propus pentru acest an. Întrebă-te: care sunt cele mai importante zece puncte din ce ai scris? Cel mai important e cel ce te face să te simți bine, ce-ți aduce bucurie. Experiență de vârf, fericire pură. Dă-le note, de la unu la zece, fără să te gândești prea mult. Și fără să revii, fără să te corectezi. Primul impuls e cel corect.

2. Întreabă-te, acum: Ce aș face cu cea mai mare plăcere, în cea mai mare parte a zilei? De care dintre aceste obiective m-aș ocupa cu mai mult drag? Și dă-le note la fel, de la unu la zece.

3. Întreabă-te: Ce sunt eu cel mai capabil/ă să fac? Tu ai niște abilități naturale. Sunt lucruri pe care pur și simplu le faci bine, în mod firesc. Cu ușurință. Dă-le note celor zece puncte și pe acest criteriu.

4. Întreabă-te:  Ce aș face daca aș ști sigur că pot realiza, că nu am cum să dau greș? Privește dincolo de limitările proprii, dincolo de limitele pe care ți le percepi. Pentru asta, presupune ca orice faci poate sa fie doar un succes total. Și dă note.

5. Acum adună notele pentru fiecare dintre cele zece puncte din listă. Rescrie pe altă foaie de hârtie primele trei (cu punctajul cel mai mare).

6. Din aceeași stare de liniște, setată la început, imaginează-ți pe rând, pentru cele trei puncte rămase pe podium, câte un simbol. Ia-le pe rând, nu te grăbi. Stai în liniște, cu fiecare, și așteaptă să ți se releve, să-ți vină singur în minte acel simbol. Fără să-l cauți. Primul care vine… Acela este. Pe rând, pentru fiecare, imaginează-ți acum ca ții simbolul în mână. Îl aduci spre inimă. În inimă.

7. Și apoi stai. În liniște. Vezi ce simți. Ce e cel mai important pentru tine? Se revelează de la sine. Se așează. Acum vei ști.

Cele bune să se-adune.

P.S.: Poți să-mi scrii, dacă vrei să înțelegi mai bine acest exercițiu, să afli mai mult.