Fii neliniștit, în liniște. Sau invers

O prietenă îmi spunea: „M-am săturat să tot intru în acea stare de liniște, din care să nu fac nimic. Nu mai vreau să obțin doar acest nimic. Vreau altceva. Vreau să mă mișc, să fiu activă, să am… Nu mai pot să stau așaaa… într-o liniște continuă”.

Prietena, o persoană citită și trecută prin cursuri de dezvoltare personală și spirituală, învățase de la Maeștri cum să-și seteze stări de Liniște, de Pace Internă. Și-acum se străduia să le perpetueze și în viața de toate zilele. Să le facă să dureze.

Și, din această străduință, ajunsese să identifice liniștea cu meditația. Să creadă că împăcarea cu sine este același lucru cu non-acțiunea. Și că echilibrul este echivalent cu somnolența.

Și da, privind astfel lucrurile, poți spune ca ea. În viața de toate zilele n-ai cum să stai într-o meditatie perpetuă.

N-ai cum să-ți abandonezi ego-ul și să-ți privești gândurile cu detașare, atunci când întârzii la întâlnire și-ți pierzi clientul sau când te arde șeful la salariu.

Nici când te claxonează imbecilul agitat din spate că s-a facut verde stopul și tu n-ai plecat de pe loc, nu poți doar să inspiri și să expiri, până-ți resetezi armonia internă.

Și nici să te abandonezi într-o mantră murmurată în poziție de lotus, când vânzătorul de la piață profită de privirea ta meditativă și-ți bagă în plasă trei cartofi stricați și doi buni…

Dar conflictul interior al acestei prietene pleca dintr-o distorsiune de percepție. Una pe care cei mai mulți dintre noi o avem. Că echilibrul, armonia internă, starea de liniște ar fi același lucru cu hibernarea, cu siesta, cu  meditația, cu nemișcarea. Sau măcar echivalentul mișcării cu încetinitorul, în timp ce privirea e încețoșată și ochii mijiti privesc printre gene.  

Iar aceasta-i doar o distorsiune comună a minții active care-l separă pe a Fii de a Face.

Dar la ce o fi bună o stare de echilibru, de liniște??

Pentru setarea și păstrarea unor relații armonioase, la mai toate exercițiile pe care le-am propus cititorilor mei, în cartea  Relații Armonioase – Manual de utilizare (pe care acum o ofer gratuit, aici), primul pas este acela a inducerii unei stări de liniște, de echilibru.

Ete, na! Da de ce?

Uite-așa! Am povestit și în alte articole postate deja pe acest blog cum mă descurc eu cu diferitele autorități ale statului sau private, făcând același lucru.  În astfel de cazuri, eu mi-am atins obiectivele cu maximum de eficiență tocmai pentru ca mi-am setat acea stare de liniște, de echilibru, înainte de a intra în contact cu diferite persoane necunoscute…

Iar din acea stare de echilibru eu nu m-am blegit. Dimpotrivă, am rămas activ. Ba chiar mai mult, am avut rezultate mai rapide. Am fost mai eficient decât aș fi fost într-o stare de superagitație, în „zbârnâială”. Adică, am fost în liniște fără să îmi pierd neliniștea. Sau viceversa.

Doar atât? Cu mult mai mult(e)

La  un seminar pe tema Life meaning management, am fost întrebat. “Da’ de ce trebuie sa fiu eu liniștit?” Cel ce mi-a pus-o era chiar nedumerit: de ce să-și coboare el nivelul de agitație? De ce să se lase “anesteziat” înainte de exercițiul pe care urma să-l facem?

De ce să renunțe la anxietatea aia dragă lui, care-l punea în mișcare și îl ținea în viață?

În acel moment, i-am dat imediat un răspuns destul de succint, cam la fel cu ce spuneam mai sus. Dar apoi, am căutat și eu o argumentație mai detaliată pentru ceea ce consideram a fi evident și de la sine înțeles.

Și uite de ce:

Așadar, din liniște, atunci când știi s-o instalezi și s-o menții, nu mai ai nevoie să-ți gestionezi stresul.

Și atunci îți poți canaliza întreaga energie în acțiune eficientă în loc s-o folosești în lupta cu tot ce te stresează. Și preiei totodată lin, fără șocuri, fără reacții disproporționate, momentele mai dificile ale vieții.

Iar în ce privește agitația, vorbitul repede și tare, lipsa de atenție față de ceilalți, mișcările iuți și sacadate, fără finalitate…  toate acestea pot să arate mai curând că ai fi un om stresat decît unul activ.

Și, deși se țin tot felul de cursuri antistres, diplome sau certificări  de “persoană nestresată” încă nu am auzit să se dea. Nici eu nu-ți pot promite vreo diplomă. Dar îți promit că în următoarea postare o să-ți dau măcar o idee despre cum să-ți găsești liniștea fără să-ți pierzi neliniștea.

Să ne-auzim de bine!