De ce-ai vrea să schimbi trecutul?

Ți s-a pus și ție vreodată întrebarea: Ce-ai schimba în viața ta dacă ai putea? Sau în varianta: Daca ai putea să schimbi ceva în viața ta ce-ai schimba? Nu te grăbi acum cu un răspuns. S-ar putea ca nici tu să nu mai vrei să răspunzi.

De câte ori am simțit că traiesc cu adevărat, că mă bucur sau mă întristez, că mă simt plin de viață, că iubesc, că sufăr, că oftez sau că râd, că sunt gata să dărâm munții sau că mă afund într-un ocean de liniște, de fiecare dată a fost Azi.

Indiferent ce am simțit, indiferent ce am făcut, inidferent ce am trăit.

Niciodată ieri sau mâine.

Schimbă doar ce regreți, dar nu regreta nimic.

De ce să nu regreți? Pentru că este inutil. Pentru că, așa cum spuneam, trăiești acum.

Chiar dacă uneori nu ne dăm seama și suntem cu gândul – doar cu gândul, nu și altfel – în trecut sau în viitor.

De aceea, chiar și îndemnul „Trăiește azi, traiește acum, trăiește clipa” îmi este, într-un fel, inutil. Nici eu nici tu nu avem cum să trăim altfel. Orice-am face, tot acum trăim. Un acum continuu și perpetuu…

Să schimbi trecutul? A trecut. S-a schimbat deja singur. Ce sens are acum să mai schimbi schimbarea? Chiar dacă ai putea…

Ca să nu afecteze Viitorul, Trecutul se rezolvă Acum

În ultimile câteva luni, de iarnă, mi-au cam ruginit încheieturile. Cu excepția câtorva plimbări pe la începutul lui decembrie, prin zona Cota 1400 – Cota 2000, nu m-am prea obosit cu drumețiile. De aceea, am ”plusat” cu câteva kile la greutatea proprie și personală.

Însă de două săptămâni am (re)început să mă antrenez. Serios. Vreau ca în această vară să fiu în stare să pot să mă bucur cât mai mult de aerul tare al munților.

Dar dacă m-ai pune acum să repet ce-am făcut vara trecută, nu știu dac-aș mai fi în stare.

În vara lui 2006, m-am întors, după 33 de ani, pe Creasta Munților Piatra Craiului (E vorba de munții cu acest nume din Carpații Meridionali, nu despre micul masiv cu același nume din Apuseni.)

Deci astă vară, împreună cu doi tineri a căror vârstă însumată nu atinge vârsta mea, m-am încumetat de la bun început pe drumul considerat cel mai greu traseu montan din țara noastră. Plaiul Foii – Zaplaz – La Lanțuri – Refugiul Grind II – Vârful La Om. Și-apoi, Creasta Nordică.

Pentru mine, mai ales urcușul până-n creastă a însemnat un efort considerabil. Dar a meritat! (Ca să înțelegi mai bine de ce, aruncă repede o privire pe acest video scurt, încărcat aici.)

Ajunși sus, am ales să înnoptăm la refugiu.

Ce sens are să regreți?

Până să se-nsereze de-a binelea, au tot sosit și alți muntiști. Refugiul s-a umplut complet. Iar unii și-au pus și corturile, pe unde au apucat, de jur împrejur.

Cum se întâmplă pe astfel de cărări de munte, oamenii leagă repede vorba. Ne-am așezat și noi, alături de alții, cu povești, păreri, glume…

Am povestit și eu. Despre excursiile mele montane, din anii de liceu și din studenție. La un moment dat, privind lung în zare, am remarcat:

– Sunt 33 de ani de când n-am mai fost pe-aici…

– Cum așa? – m-a întrebat un flăcău bărbos.

– Pur și simplu. N-am mai ajuns. Mulți ani n-am mai fost pe munte. Doar de vreo cinci ani mi-am reluat excursiile.

– Și uite cât de frumos e! – spuse bărbosul, aruncând o privire de jur împrejur. Și continuă: Nu regreți că n-ai mai fost de 33 de ani pe-aici?

– Nu. Dar mă bucur că sunt acum.

Doar Acum poți schimba ceva.

Revin la întrebarea de la început. Ce-ai schimba, dacă…? Mie mi se pare acum o întrebare inutilă. Și nu pentru ca nu aș schimba. Habar n-am dac-aș face-o sau nu.

Mi se pare inutilă pentru ca nu văd de ce m-aș mai gândi la trecut, mai mult decât la ce este acum. Chiar! De ce-aș regreta în loc să acționez?

Și de ce-aș vrea să pot schimba ceva ce nu (mai) este, în loc să schimb acum ce pot schimba?

Cele bune să se-adune.