Cum să-i schimbi pe ceilalți
Vezi Premiza? Când nu te înțelegi cu cineva așa cum ai vrea, e din cauza lui! El este cel defect. Pentru că nu este ca tine. Si-atunci soluția pare a fi clară: Cum să-l facem pe partener să se schimbe? Cum să-l facem să fie altfel decât este?
Pare mai simplu, ba chiar mai corect, să-i schimbăm pe ceilalți, decât să ne schimbam pe noi. Probabil că și tu ai gândit la fel, uneori. Și e firesc așa, nu-i nimic de condamnat.
De ce o faci? Pentru că îți vine greu să accepți că ai avea vreo vină. Pentru că este în firea umană ca vinovatul să fie celălalt.
Un prieten mi se confesa odată:
“Nu știu ce să mă mai fac. Parcă nimeni din jurul meu nu mai are timp să mă asculte. Sunt și unii care doar se prefac. Dar de fapt sunt, evident, cu gândul în altă parte… Asta mă face nici să nu le mai vorbesc. Că oricum nu îi interesează. Și dacă totuși încep să le vorbesc, toți încep sa-mi spună ce cred ei. Păi eu asta i-am intrebat? Iar unii se mai și reped să mă întrerupă, cu o replică oarecare, ca nuca în perete.”
Îți sună cumva cunoscut? Sau povestea asta pare exagerată? Și totuși, cam așa facem de obicei cu toții…
Într-o relație mai puțin fericită, căutăm vinovatul. Iar în aceasta lume duală, a separării, celălalt este vinovatul. Iar tu vei fi fost victima! Și-atunci cauți Soluția. Să faci ceva, ca să nu mai fi o victimă. Că doar există atâtea solutii, care de care mai elevate, mai dovedite și mai demonstrate, despre cum să-l schimbi pe celălalt.
Dar ce te faci dacă acțiunea ta de influențare, persuasiune, manipulare, de schimbare în bine a celuilalt nu va avea efectele inițial scontate?
În cel mai bun caz, nu vei mai fi o victimă pasivă. Te vei transforma într-una proactivă. Dar tot victimă vei rămâne! Iar celălalt, vinovatul. Tu ai facut tot ce-ai putut, ba chiar dupa tehnicile cele mai noi și mai eficiente, nu? Dar dacă el…
Și-atunci care-i soluția? Cum să faci să te așezi într-o realație frumoasă, normală, în care fiecare îl înțelege pe celălalt?
Simplu: renunțând la separarea victimă-vinovat. Și asta o poți face doar părăsind poziția de Judecător. Cel care stabilește cine-i victima și cine-i vinovatul…
Renunțând la această separare, poți să integrezi și înțelegerea că de fapt celălalt este oriunde, dar nu înafara ta. Este în tine. El/ea este doar percepția sa în tine. Iar relația ta cu el/ea este tot o percepție. Și tot în tine.
Cum am mai spus și altădată, este ca și când te-ai încrunta la oglinda și i-ai spune: „Până nu zâmbești tu, uite-așa de-a(l) naibii, nu zâmbesc nici eu! Hai, mă!! Zâmbește!!! Te-învăț eu cum, c-am aflat din curs si din cărți, cum să te influențez eu și pe tine!”
Și ce crezi c-o să facă atunci oglinda?
Vrei să-l schimbi pe celalalt, să schimbi relația cu el? Ghici, ciupercă, cum.
Cele bune sa se-adune!
(În acest articol apar câteva dintre ideile și principiile care sunt dezvoltate pe parcursul cărții electronice Relații Armonioase – Manual de utilizare, pe care poți s-o descarci gratuit aici, de pe site.)
