Cum să Fii în pace, când ești activ și alert. Sau viceversa.

Am postat odată pe Facebook așa: ”Găsește-ți liniștea fără să-ți pierzi neliniștea”. Un comentariu primit imediat a fost: ”Foarte frumos! Dac-ar fi așa de simplu… Dar cum s-o faci?”

Păi chiar asta am să-ți spun acum.  Așa cum ți-am promis și în articolul meu din urmă cu două zile.

Poate c-ai mai citit și altădată scurta povestire ce urmează, tot prin pagina mea de Facebook. Dar această istorioară se leagă al naibii de bine de ce o să-ți spun în continuare. Iat-o:

Stăteam odată de vorbă cu cineva, la o cafea și îmi spunea: „Măi, da’ tu nu vezi în ce situație nașpa ne aflăm?!” Iar eu, privind în jur, i-am răspuns: „Păi nu, nu văd. Eu văd că suntem într-o cafenea, la masă, pe scaune. Nu suntem în nici-o situație, acum! Doar ne bem cafeaua!”

În NLP (Programare neuro lingvistică) ce-am făcut eu atunci se numește “reframing” – reîncadrare. Am scos ”amenințarea” din cadrul său. Am adus-o în prezent, acolo unde poți s-o dezbraci de presupuneri, de ce-i imaginar, ca să poți să vezi cat de (i)reală este.

Cred că și tu ai observat: de cele mai multe ori ne facem griji mai ales pentru lucruri care încă nu s-au întâmplat. Ne temem că ar fi posibil sa fie ceva care să nu meargă cum trebuie, să se  întâmple ceva rau, să avem necazuri. În viitor. Și emoția e atât de puternică încât amenințarea chiar PARE reală!

Deși nu se referă la Prezent, stresul de tip “zilnic” e generat de proiectarea în viitor a  unor experiente trecute. Și atunci, un mod eficient de a rămâne în Liniște este să te reîntorci în Prezent. Să abandonezi gândul că o proiecție de viitor, oricât de amenințătoare pare, chiar ar fi reală, prezentă. Apoi, când le înțelegi mecanismele, fricile se disipează.

Dar întrebarea este: poți face asta, oricând și oricum? Poți să nu te lași dus de valurile emoțiilor înainte de a înțelege ce se-ntâmplă? Cam nu, aș spune.

Valsând cu emoția și gândul negativ

Mai ai nevoie de ceva în plus, ca să nu te lași târât/ă de emoție, înainte de a putea să raționezi. Și uite de ce.

Gândul nu vine niciodată singur. Este mereu însoțit și de o emoție. Ca într-un dans, ele se învârtesc împreună. Uneori, gândul este cel ce conduce emoția. Dar și emoția poate prelua conducerea dansului și să-ți ghideze gândul. Și chiar o face. Nu-i trebuie mult să se declanșeze. Doar o scânteie de amintire subconștientă și… Buuum! Emoția-ți explodează în cap toate gândurile negative din subconștient, din care chiar ea își trage seva. Toate amintirile pe care le proiectezi ca probabilități de viitor.

Și-atunci? Mai poți să faci ceva? Da.

Cum ziceam și altădată, dacă poți să-ți setezi o stare de liniște cvasi-permanentă, nu mai ai nevoie să combați stresul. Este deja (com)bătut. Și-atunci, poți să aplici. Reîncadrarea. Reframing. Te reîntorci în prezent. Nu te lași în strânsoarea stresului pe care doar gândul despre viitor ți-l poate aduce.

Stânga-dreapta

Recunosc: și eu eram departe de o asemenea stare de liniște, deși o doream. O căutam. De fiecare dată când ma confruntam cu felurite situatii, mă straduiam să rămân calm, liniștit. Și deși, rațional vorbind înțelegeam ce și cum,  tot simțeam cum mi se urcă adrenalina și emoția negativă la cap. Până când…

Cum spuneam, tehnici de relaxare și de meditație mai știam eu, dar… Pentru mine, prima care a funcționat cu adevărat asta a fost. O tehnică simplă de relaxare, de găsire a liniștii, a echilibrului, învățată de la maestrul norvegian Rune Heivang, aflat acum în România.

Este vorba despe concentrarea atenției mai întâi pe o mână, apoi pe alta, apoi pe amândouă. (Într-o formă asemănătoare poți să regăsești această tehnică demonstrată și de Dr. Frank Kinslow, în  acest video postat pe Youtube.)

Poate că și tu cunoști diferite alte tehnici. De respirație, de contemplare, de meditație etc etc. Minunate, oricare din ele. Ceea ce eu am înțeles însă, la puțină vreme după ce am învățat să fac chestia cu mâinile – îi mai spunem uneori, pe scurt ”stânga-dreapta” –, a fost că trebuie s-o exersez.

Doar atât de simplu? Da. Dacă exersezi.

Faptul ca această tehnică de relaxare este simplă, rapidă, eficientă, cu efecte profunde, poate că nu-i de ajuns. Și asta e valabil cu orice tehnică de intrare în liniște, pe care o poți folosi doar ”in vitro”. Cu orice tehnică minunată de re-echilibrare care își arată efectele mai curând acolo, în sala de meditație, sau acasă cu obloanele sau perdelele trase. Și care, scoasă în stradă, la piață, la locul de muncă, nu mai vrea – fir-ar să fie! – să funcționeze.

Așadar, cum spuneam, eu  am făcut-o să funcționeze oricând. Da. Repet: oricând. În orice situație, oricât de stresantă ar părea.

Cum am făcut?

Simplu. Așa cum ți-am mai spus-o, cu alte cuvinte, și în cartea electronică gratuită de pe site-ul meu, Relații Armonioase – Manual de utilizare: exersând. O vreme, zilnic, sau de câteva ori pe zi. Mai întâi acasă, in diferite momente ale zilei. În Liniștea de-acasă.  

Am ajuns, în câteva săptămâni, să văd cum mi se schimbă starea generala de echilibru, în orice moment al zilei. Cum devin mai calm, mai liniștit… fără să-mi pierd neliniștea. Cum îmi păstrez totodată starea de om activ, fără să  fiu nevoit să „stau” într-o stare de meditație continuă mai toată ziua.

Apoi, am constatat că pot, treptat, să accesez tot mai ușor acea stare de liniște profundă din timpul exercițiului Și am testat-o și ”în stradă”. Treptat, exesând oricând și în orice  situație.

Apoi, am trecut la următorul pas. În momente tensionate, când am știut sau am simțit că la ușă stă să-nceapă valsul emoției cu gândurile cele mai nașpa, mi-am accesat starea de echilibru, la fel cum o făceam în ”exerciții”.  Apoi mi-am spus: care este adevărul în acest moment, în prezent? Unde-i amenințarea? Și, minune! Emoția purtătoare de stres a refuzat să mă mai viziteze.

Și asta, fără să fiu nevoit să mă aduc într-o stare permanentă de vegetare. Fără blegeală perpetuă. Doar calm.

Așa poți și tu să fii activ/ă si alert/ă, dintr-o stare de pace internă permanentizată pe cât posibil. Să te împaci cu tine și cu cu tot ce ți se-ntâmplă. Cu Viața care ți se-ntâmplă. Cu Lumea, nici rea nici bună, nici proastă nici deșteaptă, nici amenințătoare nici prietenoasă. Doar în echilibru.

Și în loc să fugim de tot ceea ce ne poate stresa, în loc să ne așezăm sub un clopot de sticlă, pe care oricum viața ni-l sparge, putem să învățăm cum să prevenim reacțiile disproporționate (în raport cu amploarea reală a “evenimentelor”) și cum să întâmpinăm mai liniștiți, mai senini Viitorul. Care oricum nu putem ghici ce ne va aduce.

Să ne-auzim de bine!