Ce relații trebuie să ai? Nu trebuie.

Să-ți spună alții ce trebuie să faci – asta chiar este foarte sâcâitor. Dar când tu îți impui ce trebuie și ce nu trebuie să spui, să faci, ba chiar și să gândesti… E și mai rău! Pentru că asta-i una dintre cele  mai puternice limitări cu care te poți confrunta.

Mulți oameni își doresc să aibă doar relații armonioase. Și  și-o doresc atât de mult, până… ajung să spună: trebuie!

Chiar trebuie?

Poate și tu ți-ai dorit să ai întotdeauna și cu oricine numai relații armonioase, fără hop-uri, doar cu lapte și miere și floricele roz.

Dar e bine să știi că nimeni nu-ți poate promite asta. Că vei putea să-i ”îmbrobodești” pe toți oamenii cu care te vei întâlni și că toți te vor iubi.

Dacă asta cauți… n-am încotro, am să te dezamăgesc.

Și am să te avertizez:

Dacă nu vei putea să-ți găsești fericirea decât atunci când toată lumea te va iubi tot timpul și doar atunci când orice om îți va da dreptate mereu, dacă asta aștepți, atunci vei rămâne toată viața nefericit/ă.

În schimb, te asigur că poți să stabilești, să întărești, să dezvolți și să păstrezi Relații Armonioase cu oamenii care chiar contează pentru tine!! Daca într-adevăr contează.

Ce se va întâmpla cu ceilalți? Poate că pentru unii dintre ei vei dori să faci aceleași eforturi. Și vei avea astfel aceleași Relații Armonioase și cu ei.

Sau nu. Poate că pentru alții nu vei mai dori asta. Pentru că întotdeauna poți să alegi: mă interesează cu adevărat această relație? Sau nu?

Iar când te interesează mai puțin… atunci nu mai trebuie!

Dar de unde știm când/că trebuie?

De unde știm ce fel de relații trebuie să avem? Și cum am aflat, pe ce ne bazăm când spunem că trebuie să fie într-un fel sau altul, și în orice altă privință din viața noastră?

Am auzit cu mulți ani în urmă despre un experiment cel puțin interesant. Poate deja ai auzit și tu de el, pentru că între timp a fost repovestit în multe variante. Dar îl voi relata și eu pe scurt, dintr-o perspectivă poate nouă și pentru tine. Este despre…

…cum știm ce trebuie să facem și ce nu.

Un grup de maimuțe au fost învățate să nu se atingă de bananele puse în mod special aproape de tavanul cuștii. Doar de cele atârnate mai jos puteau să beneficieze când și cum voiau. Dar cum încerca una să se cațere sus, la tavan, era imediat împroșcată cu jeturi puternice de apă.

Și astfel, au învățat că-i de rău să se cațere acolo, sus. Și au renunțat s-o mai facă.

Dupa o vreme, sistemul de stropire a fost dezactivat. Dar maimuțele deja știau: acolo, sus, nu e voie.

Apoi, a fost adusă în cușcă o maimuță nouă. A vrut sa se urce la bananele de sus. Celelalte au certat-o. Și pentru că era prea insistentă, au luat-o chiar și la bătaie. Să se-nvețe minte: acolo-nu-trebuie-să-te-duci!

În timp, una cate una, maimuțele au fost schimbate. Până când în cușcă nu a mai ramas niciuna dintre cele împroșcate cu apă la început.

Dar, și acum, fiecare maimuță nou adusă în cușcă a fost învățată de către surate – cu bătaia, la nevoie! – că TREBUIE să nu se urce la bananele de sus! Că TREBUIE  să se mulțumească cu bananele de jos. Chiar dacă nimeni nu le mai stropea, pe nici una, de mult…

Și noi ne limităm cam la fel… Adesea știm că TREBUIE să facem sau nu ceva. Dar de ce ar trebui să fie așa? Nici măcar nu ne (mai) interesează. Important este că o știm. Chiar daca nu mai știm de unde știm.

O verificare simplă…

Cum poti sa iesi din capcana limitatoare a lui „trebuie să”? Cum poți afla, de exemplu, dacă trebuie să păstrezi o relație, cu orice preț?

Mai întâi, urmărește-te și observă ce simți când spui „trebuie să…”. E cumva oarecum împotriva voinței tale? Sau simți un disconfort emoțional? Un blocaj, o limitare? Ceva ce nu-ți place, nu-ți convine?

Dacă da, atunci, poți să treci la pasul următor:

Încă o verificare…

În fraza pe care ai rostit-o, înlocuiește-l pe „trebuie să”, pe rând, cu:

• vreau să,
• merită să,
• îmi convine să,
• îmi este mie bine să…

De exemplu: în loc să spui : „trebuie să cedez ca să nu ne certăm mai tare”, spune, pe rând: „vreau să cedez ca să…”, apoi: „merită să cedez ca să…” Și-așa mai departe.

Iar în timp ce reformulezi, urmărește-ți stările interne, ce simți în corp.

Dacă la nici una dintre reformulări nu observi o schimbare importantă față de ce-ai simțit când ai spus „trebuie”, atunci pentru tine chiar trebuie.

Dar dacă apare cel puțin o modificare importantă de stare internă – de exemplu: relaxare sau contractare a plexului solar, o emoție mai intensă etc –, atunci… Acel „trebuie” este de fapt doar o limitare.

Și o verificare finală

Poți să te mai întrebi: „Cine a stabilit, cine a hotărât, cine a zis că trebuie?”

Cel mai probabil, dacă la etapa dinainte ai simțit vreo modificare de stare internă, acum nu ai să-ți raspunzi: „eu am stabilit”. Și astfel ai să poți observi că este o limitare venită de nu-știi-unde. 

Dar faptul că vei afla sau nu cine când și cum ți-a impus limitarea e mai puțin relevant. Pentru tine, cel mai important va fi că ai ieșit deja din capcana lui „trebuie”.

Dar dacă-i musai…

… atunci se schimbă situația.

Se schimbă când știi, simți, ai certitudinea că doar tu ai stabilit că trebuie să ai și să menții acea relație, cât mai mult timp armonioasă.

Vei reuși oare ? Va fi tot timpul, mereu și pururea și încontinu această relație doar una idilică, la nivelul maxim de frumusețe și armonie pe care ai putea să ți-l dorești?

Nu. Mai curând nu. Chiar și când pentru tine… trebuie să fie așa.

Uneori și într-o astfel de relație vor mai apărea sincope, poate încordare, poate dezacorduri, poate chiar supărări… Dar, niciunul dintre aceste momente nu va precumpăni. Pentru că asta nu trebuie să se-ntâmple.

Pentru că tu ai ales că așa trebuie să fie. O Relație Armonioasă, pentru care merită să faci eforturi.

Cele bune să se-adune!

În acest articol apar și câteva idei din cartea electronică Relații Armonioase – Manual de utilizare, pe care poți s-o descarci gratuit aici, de pe site.

În curând, voi dezvolta subiectul mai mult, în evenimentul Atelier de Comunicare Afectivă – Bucură-te de Relații Armonioase